Parole e ficuzioni - ramigna

Vai ai contenuti

Menu principale:

Parole e ficuzioni

 
 

La pizza
Di Gino Cassiano
Sottofondo musicale di Marcello Salvi

 
 
 
 
 
 

A sud dell'Europa, nell'Italia del sud, a sud delle Puglie, nel Salento del Sud, a Salve ... a Salve sud.
Sì, puru la via Roma se mise de menzu.
Ma nui, vagnoni de chiazza, ranne e piccinna, de le scittuledde e de tuttu lu contornatu stìvene allu centru
De intre casa, nfacciatu o settatu allu balcone, me putìa vidìre tutte le feste, sentire le misse, li cumizi, vardare le processioni, li cuncerti e, cu la serranda 'mbasciata, puru li cortei de li funerali.
E la banna de mesciu Nicola o de mesciu 'Nzinu ca sunava, a festa o a mortu.
Li vagnunceddi ca trasivene o sivene de l'asilu e le suore ca, all'ura de missa, cu quattru passi rrivavane alla chiesa.
Lu stellariu ca cumenzava la mmane 'mprima e le campane ca sunavene a corda e ca a fiate sunava puru jeu, mpennilicatu.
E, quannu scìvene cu servivene missa, lu Serafinu nu facìa solu lu sagristanu: intra la sagristìa tincìa quadri. E poi, tra tutte, se zava la vuce 'ntica de lu Santu cantare in latinu li canti liturgici.
La duminica de mmane, dopu missa seconda, o a fiate de pomeriggio o de sira, vidìa lu sinnacu a braccettu cu lu dottore ca scivene a 'nnanzi e retu, da lu Pelusu finu a la culonna. E jeu ca me dicia:"ci sape ci sta se dìcine tutti ddoi".
Ddha camminata era nu spettaculu: me la custava facennu 'ntenzione a le mosse de tutti e ddoi.
La biblioteca ca tenivi a ddoi passi e lu Niculinu Turi ca te cunsiiava cu calma e affettu addhu eri cercare e poi truvavi, quarcosa truvavi sempre.
Lu mulinu de lu Pepe: si ca lu visciu moi quannu ne vardava, nui vagnunceddi, sciucare a pallone; si ca lu sentu moi ddhu rumore de lu mulinu quannu lu ranu sta se macinava.
Eh sì, la chiazza, la chiazza ranne, me n'ha fatte vidìre e sentire de cose, puru quannu murarene, pe' ddoi fiate, la porta de la chiesa e lu don no putìa trasire.
La chiazza ne dese tantu, sentivi propriu lu respiru de ddhu chiempu.
E nui, intantu, criscivene cu ddhu munnu ca, giurnu dopu giurnu, canciava.

Bruno Sammali

Na sciucata a carte de duminaca murisciu, a mazzetti o a coppu, cu li sordi ca t'eri guadagnati la sira prima vinnennu na sporta de cicuredde ca t'eri cote.
De 'nviernu, a coppu, te scarfavi puru li mani. Ma te dulivene.
Se nu te sculavene, cu li sordi ca vincivi te bastavene cu scivi allu cinama e cu te catti na gassosa.
Lu film te lu vidivi puru ddoi fiate mentre, a rancate piccinne, te pulizzavi quarche pusciddu de fave e ciciri siccati, a fiate puru de fichi cu le mennele, alternannu nu sorsu de da gassosa.
Te scieglivi lu postu a na fila de seggie a ribalta, de legnu, addhu de 'nnanzi tie nun c'era ciuveddi o, se c'era quarcunu, era chiù vasciu de tie. A lu fumu de sigarette, puru ca nc'era, e tantu, nu ci pensavi. E te ne turnavi a casa cuntentu: lu bonu vincìa sempre.
Spaccavi la chiazza, trasivi intra ddhu curtìu cu le pennele de pummadori 'mpise a ddi chiovi antichi cu ddhu' stratu de cavice susu. La pasta scarfata, ca se ncuddava a la padella, sapìa meiu de chira ca t'eri manciata a menzadìa.
Lu focu dumatu e tie ca trasivi intru lu focalire cu tuttu lu vancuteddu.
Spettavi, mute fiate a cumpagnìa, la "domenica sportiva".
E la notte ch'era venire, sulu. Ma lu bonu, tannu, vincìa sempre.
Poi, insieme a li film, te canciarene puru li sogni.
E vidisti ca lu bonu spessu perdìa.
Bruno sammali

PASSEGGIATA DE NOVEMBRE


Sta passiggiu cu la mente e me decidu cu scinnu, dopu tantu chiempu, ddhi ventiquattru gradini.
Essu de lu curtìu e spaccu la chiazza ranne: De nna vanna lu barra de lu Sergente, de l'autra chiru de la Maria.
Me 'ncamminu de sta menza: Subbitu la pescheria de lu Sini, de fronte l'oreficeria de lu Toma, nnù picca cchiù nnanzi lu tabacchinu de lu Turi e quasi de rimpettu lu negoziu de scarpe de lu Varchi; cinque - sei passi cchiù nnanzi lu negoziu de la Saveria, tre passi autri lu Ninu barbieri; ancora cchiù nnanzi lu giornalaiu, lu Dunatu Vantaggio, poi la puteca de mieru.
Quasi quasi rriu lu negoziu de tessuti, poi alla porta de lu locale addhù Don Cicciu Marasco tene le prove cu la banna.De ste parti abita pura lu Fosu "banditore".
Me fermu, no passiggiu cchiù.
Tornu a rretu.
Nu desertu.
'Nchianu ddhi ventiquattru gradini, sentu ancora ddhu 'ndoru de paparussi fritti ca se propaga pè tutta la casa.
E già tannu pensavu a l'anni de quistu seculu.
Signuria non ci sii cchiù

Bruno Sammali

 
 
Torna ai contenuti | Torna al menu